Preprintul major tocmai a apărut! Comparăm modul în care oamenii și LLM-urile formează judecăți pe șapte etape epistemologice. Evidențiem șapte linii de fractură, puncte în care oamenii și LLM-urile divergă fundamental: Defectul de ancorare: Oamenii ancorează judecata în experiența perceptivă, corporală și socială, în timp ce LLM-urile pornesc doar din text, reconstruind sensul indirect din simboluri. Defectul de parsing: Oamenii analizează situațiile prin procese perceptuale și conceptuale integrate; LLM-urile efectuează tokenizare mecanică care oferă o reprezentare structural convenabilă, dar semantic subțire. Defectul Experienței: Oamenii se bazează pe memoria episodică, fizica și psihologia intuitive, precum și conceptele învățate; LLM-urile se bazează exclusiv pe asocieri statistice codificate în embedding-uri. Defectul motivației: Judecata umană este ghidată de emoții, scopuri, valori și motivații modelate evolutiv; LLM-urile nu au preferințe intrinseci, scopuri sau semnificație afectivă. Defectul cauzalității: Oamenii raționează folosind modele cauzale, contrafactuale și evaluare principială; LLM-urile integrează contextul textual fără a construi explicații cauzale, bazându-se în schimb pe corelații superficiale. Defectul metacognitiv: Oamenii monitorizează incertitudinea, detectează erori și pot suspenda judecata; LLM-urile nu au metacogniție și trebuie să producă întotdeauna un rezultat, făcând halucinațiile structural inevitabile. Defectul de valoare: Judecățile umane reflectă identitatea, moralitatea și miza din lumea reală; "Judecățile" LLM sunt predicții probabilistice pentru următorul token, fără evaluare sau responsabilizare intrinsecă. În ciuda acestor linii de fractură, oamenii cred sistematic excesiv în rezultatele LLM-urilor, deoarece limbajul fluent și încrezător produce un biasing de credibilitate. Susținem că aceasta creează o afecțiune structurală, Epistemia: plauzibilitatea lingvistică înlocuiește evaluarea epistemică, producând sentimentul de a cunoaște fără a cunoaște efectiv. Pentru a aborda epistemia, propunem trei strategii complementare: evaluarea epistemică, guvernanța epistemică și alfabetizarea epistemică. Un articol întreg în primul răspuns. Îmbinare cu @Walter4C și @matjazperc

Articol fascinant tocmai publicat în Science. Autorii analizează traiectoriile de carieră ale celor mai buni performeri din mai multe domenii, inclusiv laureați Nobel, jucători de șah de elită, medaliați cu aur olimpici și alții. Descoperirea lor centrală contestă o credință comună. Antrenamentul intensiv, cu o singură disciplină, la o vârstă fragedă, oferă un avantaj timpuriu, dar acest avantaj dispare în timp. Prin contrast, persoanele expuse la practica multidisciplinară de la începutul vieții tind să înceapă mai lent. Totuși, pe termen lung, au șanse mai mari să atingă performanțe de clasă mondială, depășindu-i în cele din urmă pe specialiștii timpurii, care adesea stagnează chiar sub vârf. Un memento important că o diversitate timpurie poate fi o investiție puternică în excelența pe termen lung. Link către lucrare în primul răspuns.

Acum, în Natură, Comportamentul Uman! 🚀🚀 În ultimele decenii, cercetările privind comportamentul colectiv al umanității s-au bazat în mare măsură pe rețele. Este intuitiv: oamenii interacționează cu alții. Totuși, susținem că acest cadru dominant omite un ingredient crucial. Rețelele tradiționale reprezintă agenții ca noduri și relațiile pereche ca muchii. Ca urmare, ei presupun fundamental că interacțiunile sociale pot fi descompuse în perechi. Totuși, multe procese sociale sunt ireductibil bazate pe grup. Un exemplu simplu: un grup de trei coautori care scriu o lucrare nu poate fi redus la trei perechi independente de coautori. Grupul în sine contează. În acest articol, analizăm o gamă largă de cazuri empirice și teoretice în care interacțiunile de grup nu pot fi descompuse în unele pereche și arătăm că interacțiunile de ordin superior modelează comportamentul colectiv dincolo de legăturile diadice. Susținem studierea comportamentului colectiv pe hipergrafuri, unde interacțiunile pot implica simultan mai mulți agenți. Analizăm modul în care hipergrafurile oferă noi perspective în diverse domenii, inclusiv rețele de afiliere și colaborare, setări de contact de frecvență ridicată (familii, prieteni) și procese sociale cheie precum contagiozitatea socială, cooperarea, transmiterea adevărului și comportamentul moral. În final, schițăm direcții promițătoare pentru cercetările viitoare: abordarea provocărilor computaționale ale modelelor de ordin superior; studierea prejudecății și inegalității în dinamica grupurilor; combinarea hipergrafurilor și modelelor lingvistice mari pentru a investiga coevoluția limbajului și comportamentului; și utilizarea rețelelor de ordin superior pentru a simula impactul politicilor înainte de implementare; și altele. Suntem foarte entuziasmați de această activitate și sperăm că va inspira cercetări suplimentare într-un domeniu fundamental, în plină expansiune, cu implicații largi în lumea reală. Link către lucrare din primul răspuns Această lucrare a fost condusă magistral de Federico Battiston (@fede7j), cu o echipă remarcabilă de coautori: Fariba Karimi (@fariba_k), Sune Lehmann, Andrea Bamberg Migliano, Onkar Sadekar (@OnkarSadekar), Angel Sanchez și Matjaz Perc (@matjazperc)