Lumea cântărește greu în unele zile. Vezi titlurile, suferința, nedreptatea – și ți se frânge inima. Vrei să faci ceva, să spui ceva, să repari ceva. Dar cea mai mare parte se află cu mult dincolo de îndemâna ta. Aceasta este povara de a trăi cu inima deschisă într-o lume fracturată. Sfera ta de preocupare este vastă. Sfera ta de influență nu este. Dar neputința nu este singura ta opțiune. Disperarea nu este o virtute. Ceea ce contează este cum te prezinți aici, unde mâinile tale se pot atinge, unde vocea ta poate liniști, unde alegerile tale se răsfrâng în exterior. Începeți de acolo. Nu este mic – este sacru. Lasă durerea pe care o simți să-ți rafineze atenția. Lasă-l să-ți aprofundeze grija, nu să-l paralizeze. Nu poți purta lumea. Dar poți purta lumina în colțul tău. Și asta este suficient. Fă ce poți.