La 21 de ani, când toată lumea din facultate urmărea un plasament LPA de 3,5, am ales să predau hacking etic studenților. La 22 de ani, am renunțat la hackingul etic. A fost un alt risc mare. Am ajuns devreme în spațiu, oamenii m-au recunoscut, dar am plecat. Conflictele interioare crescuseră din evenimente personale și profesionale și nu puteam continua. La 24 de ani, am părăsit o agenție de dezvoltare în creștere. Un alt risc. Dar eram plin de idei de produse și am vrut să mă scufund în cultura startup-urilor. Am vrut să strâng fonduri, am vrut PR-ul meu peste tot. Ambiția m-a împins să construiesc produse. La 26 de ani, am renunțat la același startup pentru care eram cândva ambițios. Devenise o navă care se scufunda, dependentă de alții. A trebuit să repornesc de la zero. Am ales blockchain, am început să scriu bloguri, mi-am luat primul loc de muncă și a dat roade. La 29 de ani, am făcut o bogăție generațională în criptomonede. Am devenit dependent de tranzacționarea futures. Mi-am pierdut creativitatea. Mă simțeam ca și cum aș fi pierdut în viață. Așa că am renunțat la criptomonede pentru a explora filmul. Asta mi-a readus creativitatea. Mi-a susținut sufletul frânt. M-a pus din nou în flux. M-a vindecat mental. La 30 de ani, când am pierdut totul din nou, au reapărut răni vechi. Nu puteam să fac film. Criptomonedele erau singura opțiune rămasă pentru a mă pune pe picioare. Am crezut în mine și mi-am găsit calea. La 33 de ani, când am reconstruit tot ce pierdusem în criptomonede, faimă și bani de la zero, m-am simțit gol. Mă simțeam ca nimic. Acest gol m-a condus la cercetarea de sine. Era timpul să-mi închei lunga explorare. Era timpul să găsesc în sfârșit sensul. Era timpul să-mi dau seama ce vreau cu adevărat în viață. Nu a fost ușor. A trebuit să-mi asum un alt risc. Să-mi părăsesc cariera cripto a fost acest risc, pentru o cale necunoscută de scris, spiritualitate, film și servicii sociale. O cale care îmi aduce bucurie și pace. Un drum care mă face să mă simt conectat cu sufletul meu. O cale care mă face să mă simt ca nimeni. O cale care pare profundă. Calea va atrage adversități pe parcurs, dar m-am născut gata să mă întorc din nou la zero și să revin dacă asta face parte din planul lui Dumnezeu.